A prezenta Romānia lumii
si neamului nu e uşor nici chiar pentru
profesori. Au făcut-o īnaintea noastră,
Alecu Russo, Alexandru Odobescu, Alexandru Vlahuţă, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu.
Aceste pagini se vor o fereastră virtuală deschisă mai ales copiilor, părinţilor, educatorilor romāni din
străinătate, tinerilor elevi
şi īnvăţători din diaspora romānească care vorbesc
noii generaţii despre Romānia.
Īn numărul din 5 martie 1898 din Gazeta
săteanulului, A. Vlahuţă făcea un apel către
īnvăţători să contribuie la
alcătuirea unei geografii poetice a ţării, cea care
avea să poarte numele, Romānia
pitorească.
Iată cīteva fragmente din această scrisoare:
CĂTRĂ ĪNVĂŢĂTORI
Domnilor īnvăţători,
O mare datorie a d-voastră ş-a noastr-a tuturora
este de a căuta să deşteptăm in cei care vin
după
noi iubirea de ţară.
Nespus de rodnică şi de īnălţătoare
este legătura
aceasta sfīntă, dragostea aceasta adīncă
de moşie şi de neam.
Sīntem datori dar, şi e timpul, să ne gīndim
serios la o mai bună pregătire a cetăţenilor
de
mīine. Şi-n primul rīnd d-voastră sīnteţi
chemaţi
la aceasta īnsămnată şi mīntuitoare operă.
Mintea crudă, inimile curate ale copiilor noştri
vă stau īn mīnă. Şi tot cuvīntul d-voastră e
o
sămīnţă care se prinde şi-şi va da
rodul.
Dar nu e mai puţin adevărat că, pentru ca un
şcolar să-şi iubească patria, trebuie s-o
cunoască, s-o poarte-n el cu toata strălucirea
şi podoabele ei, să fie plin de admiraţie pentru
ţara lui, ca şi cum ar avea pururea-nainte
priveliştea ei lămurită şi īntreagă, cu
munţii,
codrii, apele şi cīmpiile ei roditoare.
Da, domnilor īnvăţători, trebuie să se arate
şcolarului nostru cīt de darnică a fost natura cu
pămīntul acestei ţări, care din toate
părţile deschide
ochilor frumuseţi uimitoare şi braţelor harnice
bogaţii nesfīrşite, trebuie să i se spuie, cu
vorbe potrivite
minţii lui, cīt au iubit strămoşii noştri
pămīntul acesta,
plin de amintiri glorioase şi cu cītă vitejie l-au
apărat
īn vremurile grele şi cu cīte jertfe... A.
VLAHUŢĂ
