|
|
Pe Argeş in gios
Pe un mal frumos,
Negru-Vodă trece
Cu tovarăşi zece:
Nouă meşteri mari,
Calfe şi zidari
Şi Manoli - zece,
Care-i şi īntrece.
Merg cu toţi pe cale
Să aleaga-n vale
Loc de monastire
Şi de pomenire.
Iată cum mergea
Că-n drum agiungea
Pe-un biet ciobănaş
Din fluier doinaş,
Si cum īl videa,
Domnul īi zicea:
- Mīndre ciobănaş
Din fluier doinaş,
Pe Argeş in sus
Cu turma te-ai dus,
Pe Argeş in gios
Cu turma ai fost.
Nu cumv-ai văzut,
Pe unde-ai trecut,
Un zid părăsit
Si neisprăvit,
La loc de grindiş,
La verde-aluniş?
- Ba, doamne,-am văzut,
Pe unde-am trecut,
Un zid părăsit
Si neisprăvit.
Cīnii, cum īl văd,
La el se răpăd
Şi latră-a pustiu
Şi urlă-a morţiu.
Cīt īl auzea,
Domnu-nveselea
Şi curīnd pleca,
Spre zid apuca
Cu nouă zidari,
Nouă meşteri mari
Şi Manoli - zece,
Care-i şi īntrece.
- Iată zidul meu!
Aici aleg eu
Loc de monastire
Şi de pomenire.
Deci voi, meşteri mari,
Calfe si zidari,
Curīnd vă siliţi
Lucrul de-l porniţi
Ca să-mi rădicaţi,
Aici să-mi duraţi
Monastire naltă
Cum n-a mai fost altă,
Că v-oi da averi,
V-oi face boieri,
Iar de nu, apoi
V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar in temelii!
Meşterii grăbea,
Sfările-ntindea,
Locul măsura,
Şanturi largi săpa
Şi mereu lucra,
Zidul rădica,
Dar orice lucra,
Noaptea se surpa!
A duoa zi iar,
A tria zi iar,
A patra zi iar
Lucra in zadar!
Domnul se mira
Ş-apoi īi mustra,
Ş-apoi se-ncrunta
Şi-i ameninţa
Să-i puie de vii
Chiar in temelii!
Meşterii cei mari,
Calfe si zidari
Tremura lucrīnd,
Lucra tremurīnd
Zi lungă de vară,
Ziua pīn-īn seară;
Iar Manoli sta,
Nici că mai lucra,
Ci mi se culca
Şi un vis visa,
Apoi se scula
Ş-astfel cuvinta:
- Nouă meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Ştiti ce am visat
De cīnd m-am culcat?
O şoptă de sus
Aievea mi-a spus
Că orice-am lucra,
Noaptea s-a surpa
Pīn-om hotărī
Īn zid de-a zidi
Cea-ntăi soţioară,
Cea-ntăi sorioară
Care s-a ivi
Mīni in zori de zi,
Aducīnd bucate
La soţ ori la frate.
Deci dacă vroiţi
Ca să isprăviţi
Sfīnta monastire
Pentru pomenire,
Noi să ne-apucăm
Cu toţi să giurăm
Şi să ne legăm
Taina s-o păstrăm.
Ş-orice soţioară
Orice sorioară,
Mīni īn zori de zi
Intīi s-o ivi,
Pe ea s-o jertfim,
Īn zid s-o zidim!
Iată,-n zori de zi,
Manea se trezi
Ş-apoi se sui
Pe gard de nuiele,
Şi mai sus, pe schele,
Şi-n cīmp se uita,
Drumul cerceta.
Cīnd, vai, ce zărea?
Cine că venea?
Soţioara lui,
Floarea cīmpului!
Ea s-apropia
Şi ii aducea
Prīnz de mīncătură,
Vin de bautură.
Cīt el o zărea,
Inima-i sărea,
Īn genuchi cădea
Şi plīngīnd zicea:
"Dă, Doamne, pe lume
O ploaie cu spume,
Să facă pīraie,
Să curgă şiroaie,
Apele să crească,
Mīndra să-mi oprească,
S-o oprească-n vale,
S-o-ntoarnă din cale!"
Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta,
Norii aduna,
Ceriu-ntuneca.
Şi curgea deodata
Ploaie spumegata
Ce face pīraie
Şi īmfla şiroaie.
Dar oricīt cădea,
Mindra n-o oprea,
Ci ea tot venea
Şi s-apropia.
Manea mi-o videa,
Inima-i plīngea,
Şi iar se-nchina,
Şi iar se ruga:
"Suflă, Doamne,-un vīnt,
Suflă-l pe pamīnt,
Brazii să-i despoaie,
Paltini să īndoaie,
Munţii să răstoarne,
Mīndra să-mi īntoarne,
Să mi-ontoarne-n cale,
S-o duca devale!"
Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta
Şi sufla un vīnt,
Un vīnt pre pamīnt,
Paltini că-ndoia,
Brazi că despoia,
Munţii răsturna,
Iară pe Ana
Nici c-o inturna!
Ea mereu venea,
Pe drum şovăia
Şi s-apropia
Şi, amar de ea,
Iată c-agiungea!
Meşterii cei mari,
Calfe si zidari
Mult īnveselea
Dacă o videa,
Iar Manea turba,
Mīndra-şi săruta,
In braţe-o lua,
Pe schele-o urca,
Pe zid o punea
Şi, glumind, zicea:
- Stai, mindruţa mea,
Nu te spăria,
Că vrem să glumim
Şi să te zidim!
Ana se-ncredea
Şi vesel rīdea.
Iar Manea ofta
Şi se apuca
Zidul de zidit,
Visul de-mplinit.
Zidul se suia
Şi o cuprindea
Pīn' la gleznişoare,
Pīn' la pulpişoare.
Iar ea, vai de ea,
Nici că mai rīdea,
Ci mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Meştere Manoli!
Agiungă-ţi de şagă,
Că nu-i bună, dragă.
Manoli, Manoli,
Meştere Manoli!
Zidul rău mă strīnge,
Trupuşoru-mi frīnge!
Iar Manea tăcea
Şi mereu zidea;
Zidul se suia
Şi o cuprindea
Pīn' la gleznişoare,
Pīn' la pulpişoare,
Pīn' la costişoare,
Pīn' la ţīţişoare.
Dar ea, vai de ea,
Tot mereu plīngea
Şi mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Mestere Manoli!
Zidul rău ma strīnge
Ţīţişoara-mi plīnge,
Copilaşu-mi frīnge!
Manoli turba
Şi mereu lucra.
Zidul se suia
Si o cuprindea
Pīn' la costişoare,
Pīn' la ţīţişoare,
Pīn' la buzişoare,
Pīn' la ochişori,
Incīt , vai de ea,
Nu se mai videa,
Ci se auzea
Din zid că zicea:
- Manoli, Manoli,
Meştere Manoli!
Zidul rău mă strīnge,
Viaţa mi se stinge!
Pe Argeş in gios,
Pe un mal frumos
Negru-vodă vine
Ca să se īnchine
La cea monastire,
Falnică zidire,
Monastire naltă,
Cum n-a mai fost altă.
Domnul o privea
Şi se-nveselea
Şi astfel grăia:
- Voi, meşteri zidari,
Zece meşteri mari,
Spuneţi-mi cu drept,
Cu mīna pe pept,
De-aveţi mesterie
Ca să-mi faceţi mie
Alta monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasă
Şi mult mai frumoasă?
Iar cei meşteri mari,
Calfe si zidari,
Cum sta pe grindiş,
Sus pe coperis,
Vesel se mindrea
S-apoi raspundea:
- Ca noi, meşteri mari,
Calfe si zidari,
Altii nici ca sīnt
Pe acest pămīnt!
Află că noi ştim
Oricīnd să zidim
Altă monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasă
Şi mult mai frumoasă!
Domnu-i asculta
Şi pe gīnduri sta,
Apoi poruncea
Schelele să strice,
Scări să le ridice,
Iar pe cei zidari,
Zece meşteri mari,
Să mi-i părăsească,
Ca să putrezească
Colo pe grindiş,
Sus pe coperiş.
Meşterii gīndea
Şi ei işi făcea
Aripi zburătoare
De şindrili uşoare.
Apoi le-ntindea
Şi-n văzduh sărea,
Dar pe loc cădea,
Şi unde pica,
Trupu-şi despica.
Iar bietul Manoli,
Meşterul Manoli,
Cīnd se incerca
De-a se arunca,
Iata c-auzea
Din zid că ieşea
Un glas năduşit,
Un glas mult iubit,
Care greu gemea
Şi mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Mestere Manoli!
Zidul rău mă strīnge,
Tīţişoara-mi plīnge,
Copilaşu-mi frīnge,
Viaţa mi se stinge!
Cum o auzea,
Manea se pierdea,
Ochi-i se-nvelea;
Lumea se-ntorcea,
Norii se-nvirtea,
Şi de pe grindiş,
De pe coperiş,
Mort bietul cădea!
Iar unde cădea
Ce se mai făcea?
O fīntīna lina,
Cu apă puţină,
Cu apa sărata,
Cu lacrimi udata!
( Legenda
mănăstirii Curtea de Argeş după Vasile Alecsandri )
Princess Roxanda at Curtea de Arges
A Novel approach to Restoration
Ó 2003 Elena
Malec. Toate drepturile rezervate.