|
COLTEA 300
-
doua praznice in acelasi timp: 300 de ani de la ridicarea Bisericii
Coltea si praznicul Sfintei Cuvioase Paraschiva, protectoarea lacasului -
Ansamblul arhitectonic de la Coltea figureaza in istoria Bucurestiului
ca una dintre cele mai mari ctitorii de la inceputul secolului XVIII.
Spatarul Mihail Cantacuzino, figura marcanta a Cantacuzinilor, incepe
ctitorirea Bisericii Coltea la 1701, terminand-o in 1702. Dupa ridicarea
bisericii, construieste in jurul ei spital, manastire, paraclise, scoala
si turn, lucrarile la toate acestea incheindu-se in 1715; o adevarata
Cantacuziniada! Asa apare in Bucuresti si primul spital. Din toate
acestea a mai ramas pana azi doar biserica (spitalul a fost reconstruit
in secolul trecut, scoala s-a mutat in 1867 la Sfantu Sava, iar turnul a
fost demolat in 1888). Aceste asezaminte nu au purtat si nu poarta numele
lui Mihail Cantacuzino, ci numele lui Coltea Doicescu, care a vandut
ctitorului terenul pe care fusese construita de fratele acestuia o
bisericuta de lemn cu hramul Sfintei Mucenite Parascheva ale carei
temelii din caramida si piatra se afla langa biserica actuala. De la
aceasta bisericuta construita in deceniile IV-V ale secolului XVII de
Udrea Doicescu, fratele lui Coltea Doicescu, s-a pastrat ca al doilea
hram cel al Sfintei Parascheva la biserica de azi, desi Mihail
Cantacuzino a inchinat-o in primul rand Sfintilor Trei Ierarhi: Sfantul
Vasile cel Mare, Sfantul Grigore Teologul si Sfantul Ioan Gura de Aur.
Pana in zilele noastre este singura biserica din Bucuresti cu hramul
Sfintilor Trei Ierarhi. Deci adevaratul ctitor al bisericutei de lemn a
fost slugerul Udrea Doicescu, frate mai mare cu Coltea Doicescu si care o
inchinase "celeilate Paraschiva", Sfanta Mare Mucenita
Paraschevi (28 octombrie). Insa Udrea murind dupa ridicarea bisericii la
1655, aceasta ca si casa si terenurile trec in administrarea lui Coltea
Doicescu care si el avea terenuri si casa langa fratele sau. Spatarul
Mihail Cantacuzino la noua sa biserica nu mai pastreaza hramul Mucenitei
Paraschevi, ci il schimba cu cel al Cuvioasei Parascheva (14 octombrie),
influentat si impresionat probabil de amploarea care o luase in tarile
Romane cultul cuvioasei dupa ce la 1642 Vasile Lupu adusese la Iasi
moastele Sfintei Cuvioase Parascheva in frumoasa si mareata sa ctitorie
inchinata tot Sfintilor Trei Ierarhi. Danciu Doicescu, postelnic, vataf,
clucer, a avut doi fii: Udrea si Coltea Doicescu, despre care am facut
vorbire, iar Coltea Doicescu a fost: postelnic (1644), vornic mic (1647),
vornic (1650). In 1655 este inaltat la functia de mare pitar in divanul
lui Constantin Voda Serban (1654-1658). Spatarul Mihail Cantacuzino,
ctitorul actualei biserici, este descedent din familia Cantacuzinilor,
una din vechile familii europene cu inceputuri in Franta inca de la anii
800. Din neamul lor unii au ajuns imparati pe tronul Imperiului Bizantin
din secolul XIII pana la 1453, iar in timpul Imperiului Otoman multi au
importante roluri politico-economice.
Spatarul Mihail Cantacuzino, nascut la 1650 din Postelnicul Constantin
si sotia sa Elina, a ramas orfan de tata (acesta fiind ucis cand el avea
14 ani). In tinerete calatoreste mult prin Europa si face studii de
arhitectura la Padova in Italia. Dupa ce, la varsta de 31-32 ani, merge
in pelerinaj la muntele Sinai cu mama sa, ctitoreste Manastirea Sinaia
(1690-1695). In continuare ctitoreste impreuna cu nepotul sau Constantin
Brancoveanu Manastirea Adormirii Maicii Domnului din Ramnicu Sarat
(1691-1697), singur schitul Titireciu (Valcea), bisericile Fundenii
Doamnei si Coltea cu tot ansamblu (1701-1715), amintit mai inainte. Om
umblat si cultivat in vremea sa, isi exercita cultura acumulata la toate
aceste ctitorii ale sale. Ase-zamintele de la Coltea cuprindeau: Biserica
cu hramul Sfintii Trei Ierahi si Sfanta Parascheva in mijloc, si in jur
mai erau trei paraclise, unul spre miazanoapte al Cuvioasei Parascheva,
unde era si locuinta arhiereului, (este cunoscut Episcopul Grigore de
Coltea), altul spre rasarit cu hramul Tuturor Sfintilor si altul spre
miazazi cu hramul Sfintilor doctori fara de arginti Cozma si Damian, ca
si cele doua spitale de o parte si de alta a bisericii mari, unul pentru
barbati si altul pentru femei si spiterie.
Cu prilejul festivitatilor de la Coltea la implinirea a 300 de ani de
existenta a fost adusa la biserica, si va ramane de la 8 octombrie pana
la 31 octombrie anul curent, icoana facatoare de minuni a Sfintilor
doctori fara de arginti Cozma si Damian, dedicata paraclisului
spitalului! Ea s-a aflat cativa ani in laboratoarele Muzeului National
Cotroceni unde a fost restaurata de Rodica Blaj. Icoana este expusa de
obicei in Salonul Norvegian de la Cotroceni. Ea este ramasa de la
Cantacuzini. Pe vremea fanariotilor la Manastirea Coltea s-au perindat
mai multi egumeni si calugari greci. In vecinatatea asezamintelor de la
Coltea la 1646 s-a construit si Hanul Coltei, ca sa mai aduca venituri
spitalului, deoarece inca de la 1640 aici erau deja 36 de paturi. La
infiintare spitalul avea 24 de paturi: 12 pentru femei si 12 pentru
barbati. In anii 1632-1638 era un singur medic care era si chirurg. In
1739 incendiul distruge spitalul si farmacia, desi era langa Turnul
Coltei, care a servit pana la 1688 ca turn de paza impotriva incendiilor,
deoarece era cel mai inalt edificiu din vremea aceea. Intre anii 1659-1661
s-au mai ridicat noi pavilioane cu extinderi, incat in 1698 erau 50 de
paturi. Veniturile proveneau de la Manastirea Coltea ca si din daniile si
purtarea de grija ce se facea de unii boieri si dregatori.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica de la Coltea se prezinta pe
un plan trilobat cu clopotnita pe pronaos si pridvor sustinut pe stalpi.
Este construita in stilul autentic brancovenesc, care combina stilul
bizantin cu arhitectura si arta romaneasca, fiind aici influentat si de
renasterea tarzie italiana unde ctitorul facuse studii. El adusese
mesteri atat din Occident cat si din Orient. Activitatea constructiva a
voievodului Matei Basarab e continuata si de Cantacuzini, ca si de
Constantin Brancoveanu. La ctitoriile spatarului Mihail Cantacuzino constructorii
si decoratorii timpului obtin efecte atat de surprinzatoare, incat arta
cantacuzinilor atinge un stadiu inalt al rafinamentului si barocului. Din
aceasta perioada se impune oarecum despartirea pronaosului de naos,
printr-un zid despartitor sustinut pe coloane. Initial, biserica a avut
doua turle, turla clopotnita de pe pronaos si turla mai mare de pe naos.
Cea de pe pronaos a fost consolidata, in 1950, de arhitectul Horia
Teodoru, iar cea de pe naos a cazut dupa bombardamentele din al doilea razboi
mondial, fiind afectata mult si de cutremurul din 1940. Tot molozul care
a cazut a ramas acolo sus (circa 25-30 tone), reparandu-se doar
acoperisul, probabil in vederea unor noi consolidari dar care nu au mai
avut loc pana in zilele noastre. Prin stradania preotului paroh, tot de
hramul Cuvioasei Parascheva in 1979 s-au inceput lucrari de salvare a
monumentului, astfel ca in 1991 s-a facut cercetare arheologica cu
arheologul Radu Ciuceanu de la Muzeul Orasului Bucuresti si a fost
degajata de pamantul umplutura ce era in jurul bisericii. In perioada
intunecata a dictaturii comuniste s-a incercat sa se faca restaurare si
consolidare, s-a inceput santierul in 1986, dar in august s-a primit
ordin sa se inchida biserica, motivandu-se ca e necesar acest lucru pentru
o mai buna desfasurare a lucrarilor, dar in cateva saptamani s-a inchis
si santierul. Preotul a fost mutat la Biserica Sfantul Stefan Calarasi.
Biserica a ramas inchisa pana in dimineata lui 22 decembrie 1989 cand,
fara nici o aprobare, a fost deschisa pe la orele 9 si s-a mers in Piata
Universitatii si s-au facut slujbe la locurile unde fusesera ucisi de
comunisti si securitate martirii din noaptea din 21 decembrie 1989 si
unde erau balti de sange inchegat. In sangele lor, credinciosii
impresionati aruncau bani si aprindeau lumanari. O parte din banii plini
cu sange (monezi si bancnote) se pastreaza intr-o racla cu sticla in
biserica. Clopotul bisericii a batut incontinuu in dupa--amiaza zilei de
21 Decembrie cand manifestantii care fusesera in Piata din fata
Comitetului Central s-au regrupat in Piata Universitatii, continuand
protestele fata de dictatura si ordinea politica comunista. Era un
incurajator-indemn la revolta pentru manifestanti sunetul clopotului,
"prilej" cu care preotul a fost atentionat de protopop (care
atunci, ca si astazi este acelasi) sa inceteze cu trasul clopotelor.
Astfel clopotul a intrat in istoria traita de noi toti ca si Biserica
Coltei. Tot in dimineata de 22 decembrie preotul a mers la morga
spitalului, unde a facut o pomenire pentru sase tineri care nu au mai
putut fi salvati in noaptea aceea de catre medicii spitalului. Exista si
o caseta video cu acele momente cutremuratoare. Si dupa revolutie s-au
petrecut evenimente tragice nedorite. In 1990, frumoasa usa de intrare in
biserica, despre care vom face vorbire, a fost in parte deteriorata de
asa-zisii mineri, cautandu-l pe preot si la biserica si acasa, spunand ca
este un preot legionar desi e nascut dupa 1942. Asta si pentru ca preotul
vorbise de cateva ori la balconul Universitatii cand erau protestele
populatiei Bucurestiului si cand conducatorul statului a facut apel la
mineri, calificand manifestantii la posturile de televiziune drept
"bande organizate de legionari care ataca noua noastra
democratie."
Armonia dintre elementele arhitectonice si cele de pictura in fresca
ca si cele in ulei din interior (in pridvorul bisericii se pastreaza
fresca originala foarte frumoasa si cu o coloristica deosebita a
pictorului Parvu Mutu), ca si bogatia sculpturilor in lemn si piatra impun
acest monument ca unul dintre cele mai reprezentative ale Capitalei
noastre. Catapeteasma este bogat sculptata in lemn, iar in pridvor gasim
un portal incadrat de doua coloane frumos sculptate, impodobit cu
vita-de-vie si struguri, iar la baza, si capiteluri avand sculptati cei
patru evanghelisti cu simboalelele lor. Pe cei patru evanghelisti ii
gasim tot cu simboalele lor pictati de pictorul Tatarascu in cele doua
abside ale naosului. Usa de la intrare este originala, bogat sculptata in
lemn cu motive florale si zoomorfe. Originalitatea ancadramentului usii
in arc trilobat se datoreste tocmai sculpturii sale decorative. Centrul
ancadramentului e ingenios impodobit cu o scoica pentalobala, motiv prin
excelenta baroc. De asemenea se afla flori cu patru-cinci petale dintre
care se remarca laleaua. Aceasta Friza-pisanie, razuita dupa omorarea
ctitorului la Adrianopole (1716) se prezinta in forma de sul desfasurat
de doi grifoni inaripati. Vulturul bicefal, emblema Cantacuzinilor, din
centrul cornisei ancadramentului, completeaza in chip fericit infatisarea
monumentala a intrarii. Usa de la intrare, dand impresia ca se deschide
in doua canaturi, e impartita in sase panouri cu motive orientale, in
care se rasucesc si se impletesc vrejuri cu flori si frunze, intr-o
ritmica de cercuri ce se intretaie si se inlantuiesc, constituind o
prodigioasa decoratie din care nu lipsesc elementele zoomorfe reliefate
pe registrul de jos. Pronaosul este o incapere aproape patrata, acoperita
cu o calota aproape sferica sustinuta prin intermediul pandantivelor pe
patru arce, unde in cele patru colturi sunt pictati ingeri in zbor.
Arcadele dintre pronaos si naos sprijinite pe stalpi, caracteristice
cladirilor lui Serban Cantacuzino, ne apar la Coltea sub forma mult
evoluata a unui ansamblu arhitectonic compus din trei arcuri in plin
centru inalte si elegante, rezemate pe patru coloane zvelte de piatra cu
capiteluri neocorintice, fusuri cu caneluri ce se rotesc in spirala, iar
bazele coloanelor impodobite cu frunze de acant. Aceste coloane de piatra
asezate pe piedestaluri dintre pronaos si naos reprezinta o noutate in
compunerea Bisericii Coltea, dupa cum scria Nicolae Ghika-Budesti. Ele
sunt neuzitate la inceputul veacului al XVIII-lea, dar le gasim mai
tarziu la Stavropoleos si Vacaresti, unde mesterii s-au inspirat probabil
de la Coltea. Tot in pronaos se afla patru capiteluri largi din piatra
care incoroneaza cei patru pilastri - acestea constituind de asemenea un
element de noutate in arhitectura timpului. Naosul este o incapere dreptunghiulara.
Calota sferica se sprijina la est si la vest pe capetele respective ale
celor doua portiuni de bolta in semicilindru, iar la nord si la sud in
arce longitudinale pastrate in planul peretilor laterali. Incaperea este
largita de doua abside cu deschideri ceva mai mici de cat arcele pomenite
mai sus. Aceste abside au un plan semicircular la interior si cinci
laturi la exterior. Putin obisnuita este repartitia celor sase ferestre
ce lumineaza incaperea. In afara de cele doua ce se deschid in peretii
laterali, la vest de abside, celelalte strapung, cate doua de fiecare
parte, zidurile curbe ale acestora din urma. Folosirea aici a doua
ferestre este strans legata de dimensiunile monumentului: o singura
fereastra ar fi luminat prea putin incaperea, iar trei ar fi ajurat prea
mult curbura peretelui. In partea de sus a naosului, la punctul de
intalnire a arcurilor mari se gaseste cate un cartus din piatra, sculptat
si poleit, de inspiratie renascentista italiana, inchipuind un inger cu
aripile desfasurate cu o carte in mana dreapta si cu o trompeta in cea
stanga. In anul 2001, Comisia Nationala a Monumentelor Istorice a aprobat
proiectul de restaurare si consolidare ce propune reintregirea
monumentului cu turla ce a avut-o peste naos si cu refacerea sarpantei si
invelitorii de pe clopotnita, astfel incat biserica sa-si recapete
aspectul ei initial (sef de proiect arh. Constanta Carp, ing. rezistenta
Laurentiu Spoiala). In ce priveste exteriorul Bisericii Manastirii
Coltea, cu toate modificarile ce le-a suferit de-a lungul timpului, ne
apare ca un monument cu volume bine compuse pe axa longitudinala de
simetrie, cu frumoase proportii puse in valoare foarte bine de plastica
fatadelor. Aceste fatade sunt despartite in doua registre inegale
printr-un brau orizontal de inspiratie moldoveneasca in forma de franghie
rasucita in trei. Braul este din tencuiala rotunda, semiprofilat si tras
cu sablonul, dar cercetarile recente au scos la iveala si un alt brau,
pana acum acoperit, format din caramizi dispuse in dinti de ferestrau,
asa cum se lucra in vechiul stil din vremea lui Matei Basarab.
Aceasta formula cu doua tipuri de brau in acelasi loc se mai
intalneste la Biserica Doamnei din Bucuresti, ctitorita de fratele
spatarului si anume de Serban Cantacuzino la 1683, si reprezinta perioada
de cumpana a trecerii de la vechiul stil la noul stil decorativ romanesc.
Pe parcursul veacului al XVIII-lea braul din caramizi dispuse in dinti de
ferastrau este treptat abandonat in favoarea braului semiprofilat, din
tencuiala sau piatra, decorat in forma de franghie rasucita sau cu bogate
motive florale. Registrul de sus este decorat cu arcaturi polilobate ce
reiau motivele pridvorului. Aceste elemente arhitecturale folosite la
decorarea fatadelor sunt cu totul noi pentru epoca si vor face scoala,
fiind reintalnite la majoritatea bisericilor din veacul al XVIII-lea.
Odinioara, fatadele monumentului s-au bucurat de o decoratie in fresca,
colorata in rosu si negru, azi greu de descifrat din pricina repetatelor
straturi de tencuiala, dar scoase la lumina de lucrarile de restaurare.
Pe fatada sudica pot fi contemplate unduiri in forma de acolada larga
care formeaza un cadru vegetal de larga diversitate: flori, frunze,
arbori stilizati mai ales chiparosi. E posibil ca aceasta decoratie sa se
datoreze tot lui Parvu Mutu zugravul; in orice caz, asemanarea ei cu
motivele exterioare in stuc de la Biserica Fundenii Doamnei, ridicata tot
de Spatarul Mihail Cantacuzino, pledeaza pentru contemporaneitatea lor cu
ctitorul. Ferestrele de la registrul interior au forma proprie tuturor
ctitoriilor Spatarului Mihai Cantacuzino, cu frumoase anacadramente de
piatra in arc trilobat, bogat decorate cu vrejuri de flori puternic
reliefate si cu cornise puternic profilate in partea superioara unde pot
fi zarite capete de ingeri cu aripile intinse. Inlocuirea desenului plat
si rece al motivului geometric al ancadramentelor din piatra, printr-o
rama din piatra impodobita cu ornamente vegetale, chiar animale, bine
reliefata, constituie la aceea vreme un element de noutate si va deveni o
caracteristica a artei brancovenesti.
Ornamentatia bogata care o acopera – imbinare a vechilor forme
autohtone cu influente orientale si occidentale nu incarca niciodata
volumele si suprafetele arhitecturale, in pofida preocuparii ctitorului
pentru somptuozitate si grija de a impresiona prin detalii amanuntite.
O datorie de onoare si obligatorie a restaurarii in curs de
desfasurare ar fi de a reda monumentului vechea sa splendoare. Ceea ce
impresioneaza in interiorul lacasului este frumusetea mobilierului.
Catapeteasma se pare ca dateaza de la inceputul secolului XVII, cand a
fost construita biserica, rama catapetesmei fiind bogat ornamentata cu
sculpturi in lemn si poleita. Registrele constructiei sunt despartite de
brauri late ajurate si poleite. Icoanele incastrate in locasurile lor
sunt despartite intre ele de colonete sculptate si aurite. In registrul
icoanelor imparatesti sunt icoane de mari dimensiuni si mai vechi decat
cele din registrele superioare. Lateral stanga este o icoana a Maicii
Domnului cu pruncul (facatoare de minuni) cu ferecatura de argint aurit
lucrat manual, avand reprezentat in partea inferioara Izvorul Tamaduirii.
Icoana a fost daruita de domnitorul Nicolae Mavrogheni in 1786.
O alta icoana de valoare din catapeteasma este cea a Sfintilor Trei
Ierahi. Pe ea scrie in greceste: "Acest argint e pe socoteala lui
Panaioti." Mai exista icoana Sfintilor doctori fara de arginti Cozma
si Damian, atribuita lui Parvu Mutu pe a carei ferecatura scrie in
greceste "rugaciunea robului lui Dumnezeu Anastase Ioan
Conitzochi." Despre ea s-a facut deja vorbire.
Alta icoana de valoare pictata si ferecata in argint este cea a
Cuvioasei Parascheva, pictata in secolul XVIII de scoala rusa.
Icoanele usilor imparatesti sunt pictate in tehnica de ulei in secolul
XIX. In sculptura catapetesmei se disting retele de vrejuri, flori si
frunze, ciorchini de struguri, alaturi de crizanteme stilizate si frunze
de stejari.
Jilturile domnesti si stranele sunt din timpul spatarului-ctitor. In
biserica sunt 20 de strane sculptate destul de simplu: o friza inalta cu
nelipsitele motive florale pe spatar, in contrast cu sobrietatea
baghetelor perpendiculare. Vulturul bicefal stilizat pe spatarul unora
dintre strane este inchis intr-un cerc in forma de panglica, impodobita
cu vulturi usor reliefati, alaturi de frunze si flori. Jiltul arhieresc,
al carui spatar e impodobit cu motive florale adecvate, inscrie in centru
o icoana strajuita de doi grifoni. Cele doua tetrapoade cu opt fete au
partea superioara acoperita cu piele de Cordova, fiind decorate cu
aceleasi stilizari vegetale ca la celelalte obiecte din lemn. In spatele
jiltului arhieresc, pe o piatra, de marmora fixata in perete se afla
frumos sculptate simbolurile celor trei virtuti crestine: credinta,
nadejdea si dragostea, prevazute cu un medalion in care se spune ca in
acel loc zac Smaranda, sotia lui Dimitrie Racovita si fata ei Alexandrina
C. Sutu. Pe piatra funerara din fata acestui perete sunt scrise si numele
lui Ipsilanti si al cuiva din neamul Vacarestilor. In pronaos, in pridvor
ca si in jurul bisericii, mai sunt pietre de mormant care se vor
constitui, dupa restaurare, intr-un lapidarium din proximitatea
bisericii.
Primele interventii de consolidare a picturii au fost conduse de prof.
Dan Mohanu de la Facultatea de Arte Plastice – la fresca originala din
pridvor iar la pictura din interior a lui Gheorghe Tatarascu
interventiile de conservare si consolidare au fost deja executate sub
indrumarea profesorului Silviu Petrescu, tot de la Arte Plastice, in
colaborare cu restauratorul Paul Ion si intreaga echipa condusa de el.
Lucrarile de consolidare de pana acum au fost executate de firmele S.C.
Romconpall S.R.L. si S.C. Paul Construct S.R.L. iar sumele pentru
consolidare si restaurare ca si pentru consolidarea si restaurarea
picturilor inglobeaza circa patru miliarde de lei, realizate fara
sponsorizari deosebite si fara vreo contributie financiara a Ministerului
Culturii. Si cu acest prilej sarbatoresc, ne rugam pentru viitorii
donatori si sponsori, care oricand pot castiga mantuire si lauda in
ceruri sprijinind sfanta lucrare de innoire a acestui lacas aflat sub
ocrotirea Sfintilor Trei Ierarhi si a Sfintei Cuvioase Parascheva.
Preot paroh
Sandi MehedinTu
Fotografii: Marius CARAMAN
Program
de desfasurare a aniversarii de trei sute de ani de existenta a Coltei:
Sambata 12 octombrie
orele 16.00 - Comunicari din partea restauratorilor si a sefului
proiectului de restaurare si consolidare orele 17.30 – Vecernia de
sambata seara
Duminica 13 octombrie orele 8.30-12.30 - Utrenia cu Sfanta Liturghie
orele 16.00-17.00 - comunicari din partea viitorilor restauratori
Vecernia mare cu Acatistul Sfintei Parascheva si Sfintirea artoselor
cu participarea P.S. Episcop Vicar al Sfintei Arhiepiscopii a
Bucurestilor ca reprezentant al Prea Fericitului Patriarh Teoctist
Luni 14 octombrie orele 8.30-13.00 - Utrenia si Sfanta Liturghie
urmate de parastasul pentru ctitori
Marti 15 octombrie orele 16.30-17.30 - comunicari, intrebari si
concluzii
orele 17.30-19.00 - Vecernie cu Acatistul Sfantului Antonie cel Mare.
Comunicarile se vor tine in Amfiteatrul Spitalului Coltea cu intrarea
din Bulevardul I. C. Bratianu.
Pagini
realizate de Fundatia ANASTASIA
|
